Daniel K. Isaac — actorul coreean-american cel mai bine cunoscut pentru rolul unuia dintre puținele personaje netoxice din serialul Showtime. Miliarde — a crescut în California și, când a ajuns să se gândească la modul în care cultura occidentală îi umbrise înțelegerea moștenirii sale asiatice, a decis să facă ceva în privința asta.
Acel ceva – prima sa lucrare produsă ca dramaturg – este expus în prezent până pe 18 septembrie la Teatrul Ellen Stewart din La MaMa din East Village: Once Upon a Time (coreeană). , un amalgam masiv de basme coreene, fabule, folclor și întâmplări istorice care se întinde pe 100 de ani și două continente, toate acestea urmărind în liniște realitatea istoriei familiei lui Isaac.
Ray donovan sezonul 4 episodul 12
Literele mici (coreeană) în titlu se calculează: „Încercam să găsesc acest simț al inserției, pentru că sămânța acestei piese a venit din faptul că mă întrebam de ce știam mai multe despre cultura occidentală decât despre a mea. Am vrut să iau expresia „a fost odată ca niciodată” și amintirile pe care le stârnește și să pun în ceva care ar putea să nu pară să aparțină, cum ar fi „coreeană.” Am vrut să o împletesc astfel încât să pară că este ceva mic, dar care își deschide calea. afară. Se simte mult pentru un gest mic.”
Adevărat. Gestul ortografic este mic. Spectacolul nu este. „Mi-am propus în mod intenționat să scriu ceva foarte epic la scară”, spune Isaac, clar fericit (și uşurat) că punerea în scenă elaborată a făcut ca totul să devină realitate. „Ma-Yi Theatre Company a adunat o echipă de designeri care sunt magicieni și i-a adus la viață cu imagini atât de uimitoare.” Intr-adevar. Faceți o plecăciune, Se Hyun Oh și Oliver Wason (design scenic), Phuong Nguyen (design de costume), Fabian Obispo (design de sunet) și Yee Eun Nam (design de proiecție).
Produsă de compania de teatru Ma-Yi și pusă în scenă de directorul său artistic, Ralph B. Pena, piesa umple constant scena La MaMa cu un spectacol neașteptat: al doilea război chino-japonez, revoltele din Los Angeles, o înec pe scenă. , războiul din Coreea, lacrimi care vindecă orbirea, un câmp de legume saturat cu sânge de tigru, o furtună de foc. Și tocmai când crezi că ai văzut totul, doi manageri de scenă au dat pe balcon cu aparate cu bule.
„Ma-Yi este un termen care a fost inventat de chinezi”, spune Isaac. „Când au văzut Insulele Filipine, le-au numit „furnicile”, deoarece Filipinele sunt o colecție de insule mici, totuși, poporul filipinez a reluat numele și a găsit rezistență în ceea ce trebuia să fie o expresie în scădere. Deci, pentru această companie de teatru să centreze doar vocile asiatico-americane și să se ocupe de revendicarea poveștilor cărora adesea nu li se oferă pe deplin platforma, este un loc remarcabil și magic pentru mine să am premiera. Este o companie la care îmi pasă profund.”
Ca și titlul piesei sale, propriul său nume are o poveste și un sens. S-a născut în 1988, în California de Sud, dintr-o mamă singură care emigrase din Coreea de Sud. „Tatăl meu biologic, pe care nu-l cunosc, se numește Kim, așa că am luat-o când am început să joc”, spune el. „Dar sindicatul m-a anunțat că Daniel Kim a fost deja luat”. (De fapt, a fost luat de două ori, forțându-l pe solicitantul nr. 2 să meargă acolo ca Daniel Dae Kim. Numele mamei sale biologice este Lee și, de asemenea, Daniel Lee a fost luat.)
A ajuns să-și primească numele de scenă după ce a mers la un film în care a râs tare și a fost tachinat după asta. Și atunci când colega lui de cameră a menționat că, dacă ar avea vreodată un fiu, l-ar numi „Isaac” pentru că înseamnă „cel care râde” în ebraică, a fost un moment eureka pentru el.
„Îmi reamintea că sunt un râs gălăgios și poate că ar trebui să iau în considerare asta pentru numele meu”, spune el. „Am întrebat-o pe mama mea biologică despre asta. Este profund creștină și i-au plăcut implicațiile creștine ale numelui, deoarece mama lui Isaac nu credea că ar putea avea un copil, și nici mama mea, așa că toate părțile au aprobat.”
de unde pot cumpara tigara electronica
Singurul Kim cu care Isaac a avut noroc sau tracțiune este Ben Kim, personajul său Miliarde . El a debutat în premiera serialului în 2016 și urma să mai facă doar două episoade, dar scriitorilor le-a plăcut felul în care Kim iese, ceea ce a dus la un rol recurent în cinci sezoane.
„Începe un analist la o firmă financiară foarte mare condusă de personajul lui Damien Lewis, Axelrod”, spune Isaac. „Copil al imigranților, Ben a făcut lucrul minorității model de a merge la Stanford și la Wharton Business School, vine cu un CV înflăcărat și este imediat umilit de inteligența străzii și strălucirea personajului lui Damien, dar Axe trebuie să vadă ceva în el, pentru că păstrează. el în jur, iar Ben a crescut de la acest analist mai timid, mai tăcut sau care își dă seama, la ceea ce este acum un manager de portofoliu și un lider mai mare în companie.”
Înainte de a se întoarce în Televisionland, Isaac, care a fost văzut la începutul acestui an în Doamna Chineză la The Public Theatre — va intra într-o altă piesă de teatru, cea a lui Noah Diaz Te vei îmbolnăvi , care va juca pe Laura Pels de la Roundabout 14 octombrie-dec. 11. „Va fi grozav să fii din nou actor și să nu simți nebunia și bucuria de a fi dramaturg”, spune el. La La MaMa, în această zi de Covid-19, el simte un plus de nebunie/bucurie de a fi nu doar autorul, ci și substudiul. „Apar toate cele trei piese masculine și sper să nu mai fiu nevoit să continui niciodată.”
Nu ar trebui să aibă nicio problemă în rolul principal al Te vei îmbolnăvi — un tânăr care primește un diagnostic nenumit, dar fatal, al unei boli care încet-încet îl face din ce în ce mai slăbit. Pentru a-l ajuta să dea vestea familiei și prietenilor săi, el angajează o femeie mai în vârstă, punând în mișcare un lanț de evenimente care le remodelează profund viața ambilor.
„Femeia mai în vârstă este Linda Lavin”, răsună el. „Am avut privilegiul să o văd pe scenă de mai multe ori, așa că sunt onorat să joc cu ea.”
Care era, în afară de Lavin, atracția lui pentru piesă? „M-am trezit plângând de fiecare dată când l-am citit”, răspunde el. Mama lui și cele două mătuși au fost diagnosticate cu cancer, iar el are un prieten cu SM al cărui corp se schimbă încet. „Materialul mi-a venit acasă în diferite moduri. Am simțit că, dacă răspunsul meu emoțional este un semnal, atunci sper că acest lucru este de bine pentru alții din public, că ar putea vedea și în ei înșiși felul de frică și vulnerabilitate prin care trec aceste personaje. Pentru ca asta să se întâmple cuiva mai tânăr, mi-a rezonat ca persoană ciudată să mă gândesc la toți frații noștri pe care i-am pierdut în epidemia de HIV/SIDA din anii ’70 și ’80.”
Debutul său ca dramaturg a deschis un blocaj de alte piese? „Am câteva în dosar, așa că vom vedea dacă iese ceva din asta. Tot ce am reușit să-mi înțeleg capul este asta. Mă simt ca un alt tip de vulnerabilitate să împărtășesc această latură de dramaturgie a mea.”
