Celălalt, tradus de Andrew Bromfield, mai puțin cunoscut, va fi publicat de Ecco în septembrie; este comercializat ca versiunea originală a clasicului lui Tolstoi, una care nu a fost văzută niciodată în această țară. Această ediție vine cu imagini - ilustrații comandate de Tolstoi însuși - și este cu aproximativ patru sute de pagini mai scurtă decât cea a lui Knopf.
Cele două cărți sunt programate să sosească în magazine la o lună distanță, iar în marea tradiție a confruntării rusești, Ecco și Knopf sunt gata să se dueleze.
Knopf area depus un efort agresiv de discreditareEdiția Ecco, susținând că nu este deloc o versiune originală, ci o falsă declarație care încalcă opera lui Tolstoi și induce în eroare cititorii. Doamna Walther a declarat pentru Publisher's Weekly luna trecută că Ecco comite o greșeală gravă, în timp ce domnul Pevear a scris o scrisoare deschisă jurnaliștilor la comanda ei, în care condamnă atitudinea filistină a lui Ecco față de Tolstoi ca artist și îi avertizează pe cititori să nu cadă în fața lor. pitch de vanzari.
Într-un interviu de luni, vicepreședintele și editorul Ecco, Daniel Halpern, a declarat că singurul său scop este să ofere fanilor și cărturarilor lui Toltoy un text potențial iluminator, oferind în același timp noilor cititori mai casual ocazia să citească Razboi si pace fără a fi nevoie să treceți prin toate digresiunile filosofice ale lui Tolstoi.
Ecco a publicat două traduceri bine primite când au început cu Tolstoi - una dintre Moartea la Veneția, celălalt Don Quijote —Și domnul Halpern a vrut să mențină seria. Deci, s-a decis că următorul proiect al lui Ecco va fi Razboi si pace , iar personalul Ecco a căutat un traducător.
La început, așa cum spune domnul Halpern, i-au dorit pe domnul Pevear și pe doamna Volokhonsky, celebrul duo soț-soție al cărui profil se umflase recent când Oprah Winfrey a ales traducerea lor Anna Karenina pentru clubul ei de carte. Potrivit domnului Halpern, el a fost aproape de a finaliza o înțelegere cu cuplul atunci când au avut o schimbare de inimă și a decis să rămână cu Knopf. (Întrebată despre flirtul lui Pevear și Volokhonsky cu Ecco, doamna Walther a suprimat râsul și a trecut prin lista impresionantă a clasicilor ruși pe care cuplul o tradusese deja pentru Knopf când au început Razboi si pace ).
Cu aceasta, comitetul de căutare de la Ecco s-a reunit și, în cele din urmă, sa stabilit pe domnul Bromfield, care a tradus o grămadă de scriitori ruși contemporani, printre care Boris Akunin și Victor Pelevin. S-a dovedit că domnul Bromfield lucra deja la el pentru o amprentă britanică a HarperCollins numită Fourth Estate.
Totuși, el nu lucra la versiunea bine-cunoscută a romanului, ci la o schiță timpurie, pusă pentru prima dată la dispoziția publicului rus în 2000 de către un filolog devenit editor, pe nume Igor Zakharov. Intrigat, domnul Halpern a aranjat rapid ca Ecco să publice cartea în Statele Unite.
Această versiune a cărții s-a bazat pe trei capitole serializate Tolstoi publicate într-o revistă rusă în 1865 și 1866. Potrivit unei note din partea din față a ediției Ecco - și a introducerii lui Nikolai Tolstoi, care este vag legat de autor - Tolstoi a folosit aceste capitole ca bază pentru o schiță pe care a finalizat-o în decembrie 1866. În acel moment, se spune că a scris Sfârșitul pe ultima pagină a manuscrisului, dar la scurt timp după aceea, s-a răzgândit, a părăsit Moscova pentru moșia sa de țară și, timp de trei ani, a făcut revizuiri ample care ar duce la publicarea operei complete, totalizând șase volume, în 1869. Această versiune, în cea mai mare parte, a servit ca bază pentru traducerea în engleză pe scară largă a Louisei și Aylmer Maude, publicat în anii 1920.
Domnul Zakharov, editorul rus, a luat o bătaie destul de mare de la critici când a lansat această ediție a Razboi si pace in Moscova. Textul cărții, în total aproximativ 700 de pagini, a fost adaptat dintr-o monografie academică compilată pe parcursul a 50 de ani minuțioși de către un erudit rus Tolstoi și publicată în 1983. Publicul larg nu a fost în mare măsură conștient de acest prim proiect până când domnul Zaharov a decis să-l curețe - adică să elimine toate notele de subsol, parantezele și variantele greoaie pe care editorul său le-a introdus cu drag cu dragul mediului academic - și să le reambaleze pentru comerț.
Sunt popularizator, a spus domnul Zakharov într-un interviu, vorbind cu observatorul în limba rusă din Berlin. Văd ceva interesant și încep să flutur mâinile și să strig ‘hei, hei, toată lumea vine aici! Am ceva aici! Poate îți va plăcea și tu! '
Domnul Zakharov a petrecut o lună editând monografia lui Zaidenshnur și a tipărit 5.000 de exemplare ale acesteia când a terminat. Pe spate, el a inclus o declarație editorială excitantă care declara că versiunea sa de Razboi si pace a fost mai bun, mai scurt și mai presus de toate mai autentic decât erau obișnuiți oamenii.
De două ori mai scurt, de patru ori mai interesant, a promis el. Mai multă pace, mai puțin război. Aproape fără digresiuni filosofice sau franceză de neînțeles. Un final fericit: prințul Andrei și Petya Rostov rămân în viață.
În scurt timp, domnul Zaharov a fost în centrul unui val imens de protest, obiecții și furie din cea mai sălbatică varietate. El a participat chiar la un proces public al cărții, prezentat la televiziunea națională, în timpul căruia a susținut critici de la diferiți savanți Tolstoi (Dl Zakharov își amintește, o persoană a spus: „Igor, cum ai putut? Ești în Rusia! Dacă un băț de unt spune adevărat pe el, apoi toată lumea știe că este cu siguranță margarină! „Nu m-am gândit la asta.)
Domnul Zaharov a fost insultat de reacția: „La naiba cu voi toți”, le-am spus, să le citească peste hotare - sunt oameni normali acolo, care de fapt citit cărți. '
Cu ajutorul agentului său literar (care îl reprezintă și pe Mihail Gorbaciov), domnul Zaharov și-a obținut de atunci Razboi si pace tradus în paisprezece limbi. Domnul Zakharov a spus că văzând traducerea în engleză, care a apărut în Marea Britanie în aprilie trecut, l-a făcut să se simtă ca Napoleon.
Domnul Halpern și personalul său de la Ecco s-au distanțat în mod deliberat de domnul Zaharov, evitând retorica lui în timp ce se pregătesc să lanseze cartea; ca urmare, potrivit domnului Halpern, veninul provenit de la Knopf este pierdut.
Toate lucrurile din scrisoarea [Pevear], titlurile pe care le citează acolo, am ales să nu le folosim, a spus domnul Halpern.
De fapt, comunicatul de presă Ecco emis înainte de publicarea cărții citează remarcabil domnul Zakharov, dar îi califică spunând că a trecut puțin peste bord. (Domnul Zakharov a spus că nu dă vina pe editorii americani pentru că și-a abandonat terenul de vânzări: Uneori, subestimarea este mai bună decât să te epuizezi și să-ți bată pieptul.)
Totuși, domnul Halpern a spus că Ecco nu pretinde că cartea lor va înlocui versiunea canonică. De fapt, a spus el, domnul Bromfield este pe cale să înceapă lucrul la o traducere a actualului Razboi si pace - adică cea lungă pe care o știe toată lumea - și, după toate probabilitățile, Ecco o va publica după ce va termina.
Este confuz până când te așezi și citești introducerea cărții noastre, a spus domnul Halpern, ceea ce LuAnn nu a făcut în mod clar.
Între timp, savanții Tolstoi par neîncrezători față de versiunea originală a lui Ecco, subliniind că lucrarea lui Tolstoi asupra cărții era prea împrăștiată pentru a putea exista o primă versiune autoritară.
Cu siguranță nu este un duel, a spus Donna Orwin, care obișnuia să editeze Tolstoy Studies Journal de la Universitatea din Toronto, deoarece versiunea Bromfield a Razboi si pace este într-adevăr o fraudă. Este o versiune timpurie a Razboi si pace , este cu siguranță adevărat, dar nu este Razboi si pace.
Totuși, majoritatea academicienilor contactați pentru această poveste au fost obosiți dezinteresați de controversa care a izbucnit asupra celor două traduceri.
Acesta este un rahat pur comercial, a spus slavistul Stanford Gregory Freidin. Nu cred că merită atenția cuiva. Este vorba despre care mașină obține cel mai bun kilometraj de benzină, un astfel de lucru. Oricum, este o carte grozavă.
