Finalistele Premiilor Naționale ale Cărții, Yoko Ogawa, Akwaeke Emezi, Sarah M. Broom.Tadashi Okochi; Akwaeke Emezi; Adam Shemper Ray donovan sezonul 3 episodul 6
S-a spus că ceea ce sunt Oscarurile pentru filme, Premiile Naționale ale Cărții sunt pentru cărți. Oferind o strălucire de farmec unui câmp de indiosincratic și adesea izolat, ceremonia a devenit un bilet fierbinte chiar și pentru cei din afara industriei editoriale. Îndrăznesc să spun că Premiile Naționale ale Cărții au ambiție dincolo de Premiile Academiei? La baza tuturor este dorința de a provoca conversația - Conjectură! Bârfă! Intrigă! - în jurul subiectului cărților.
Ca orice eveniment cultural anual, această instituție nu este străină de controverse. Criticat pentru că este prea ezoteric și intelectual, a fost de asemenea acuzat că a servit marile edituri corporative. Denumiri populare, familiare sau voci experimentale și marginale; toată lumea are o abordare diferită asupra cărților care merită lumina reflectoarelor. Din perspectiva mea, de-a lungul vieții mele, am descoperit scriitori precum Dorothy Allison și Ha Jin, grație medaliilor NBA cu etichete plasate pe broșuri. În 2004, mi-a dat o grabă când toți cei cinci finaliști de ficțiune erau femei. Dar chiar și atunci când sunt nedumerit de lista finalistilor, găsesc întotdeauna pe cineva nou de citit. Ceea ce urmează nu este lista mea de câștigători anticipați. Ceea ce vă ofer este o selecție de elemente esențiale de la finaliștii din acest an, autori pe care poate nu i-ați fi luat în considerare imediat, dar vă îndemn să faceți acest lucru indiferent cine ia acasă premiile de top pe 20 noiembrie.
Sabrina și Corina: Povești de Kali Fajardo-Anstine.Random House
Fictiune
Leopardul negru , lup rosu de Marlon James
Exercițiu de încredere de Susan Choi
Ceilalți americani de Laila Lalami
Pământul care dispare de Julia Phillips
Sabrina și Corina: Povești de Kali Fajardo-Anstine
În timp ce perspectiva Lailei Lalami schimbă romanul thriller-ca-literar Ceilalți americani (citiți prezentarea noastră aici) este o poveste profund admirabilă, ceea ce trebuie citit în această secțiune este restrâns Sabrina și Corina: Povești . Ultimii ani s-au dovedit a fi un timp extraordinar pentru povestiri scurte. Această examinare puternică a patriei, a maternității, a prieteniei și a Occidentului american se concentrează asupra vieții latinilor de origine indigenă. Atât de des, problema etniei efectuează o acțiune reductivă a narațiunilor limitative. Această colecție creează spațiu pentru a lua în considerare istoria și patrimoniul american printr-o lentilă mai complicată, urmărind viețile uneori liniștite, adesea puternice, ale femeilor a căror ascendență nu poate fi limitată de o cutie. 
Casa Galbenă de Sarah M. Broom.Grove Press
Non-ficțiune
Casa Galbenă de Sarah M. Broom
Eseuri groase și alte de Tressie McMillan Cottom
Ceea ce ai auzit este adevărat : Un memoriu al martorului și rezistenței de Carolyn Forché
Bătăile inimii genunchiului rănit: America nativă din 1890 până în prezent de David Treuer
Solitar de Albert Woodfox
Finalistii din categoria non-ficțiune din acest an sunt toate lucrări incredibile de justiție socială. Unii prezintă o istorie mai tradițională, iar alții consideră o călătorie mai personală. În felul lor, această selecție de cărți dezvăluie complicația unei categorii generale de non-ficțiune care nu distinge între biografie, critică, istorie, non-ficțiune generală sau memorie. Imensul The Yellow House al lui Sarah M. Broom funcționează ca un memoriu, dar și ca un document istoric al nedreptății, istoriei americane expansive și dezvoltării urbane. Țesând împreună povestea familiei sale cu cea a orașului natal New Orleans și, mai precis, a cartierului ei New Orleans East, Broom a produs o privire stratificată și nuanțată asupra modului în care istoria unei case este mai mult decât suma ocupanți. Broom disipează mitologia contemporană conform căreia uraganul Katrina a fost un eveniment singular. Făcând acest lucru, Casa Galbenă dezvăluie modul în care pierdem din vedere o moștenire mai mare a nedreptății atunci când ne fixăm asupra unei catastrofe. 
Republica surdă de Ilya Kaminsky.Greywolf Press
Poezie
Traditia de Jericho Brown
I: Poeme noi și selectate de Toi Derricotte
Republica surdă de Ilya Kaminsky
Fii Recorder de Carmen Giménez Smith
Linii de vedere de Arthur Sze
În timp ce toate aceste colecții se joacă cu formele și problemele fixate noțiuni de identitate și sine, colecția dezarmantă a lui Ilya Kaminsky Republica surdă pune o întrebare fascinantă: ce se întâmplă dacă cetățenii unei țări nu reușesc pur și simplu să se audă unii pe alții? Un foc de armă - menit să supună un protest, dar ucide în schimb un tânăr băiat surd - face ca un oraș întreg să fie surd. Ceea ce urmează este o examinare a ceea ce se întâmplă atunci când limbajul devine depășit și un popor trebuie să învețe să-și reconstituie lumea prin alte mijloace. Născut în fosta Uniune Sovietică în 1977, Kaminsky, nu a putut auzi de la vârsta de patru ani până când s-a mutat în Statele Unite și a dobândit aparate auditive la vârsta de 16 ani. Trăind din experiența sa și proiectând o stare imaginată de frământări, a creat o colecție pentru zgomotul zgomotului frenetic din vremurile noastre. 
Poliția Memoriei de Yoko Ogawa, traducere de Stephen Snyder.Panteon
steve bannon tabăra sfinților
Tradus
Moartea este o muncă grea de Khaled Khalifa, traducere de Leri Price
Întoarcerea acasă a baronului Wenckheim de László Krasznahorkai, traducere de Ottilie Mulzet
Femeia descultă de Scholastique Mukasonga, tradus de Jordan Stump
Poliția Memoriei de Yoko Ogawa, traducere de Stephen Snyder
Trecere de Pajtim Statovci, traducere de David Hackston
Înțelepciunea convențională a spus că americanii ignoră în mare măsură traducerea și există nenumărate studii care susțin această afirmație. Cu toate acestea, în ultimii ani, această tendință s-a transformat datorită Elenei Ferrante, dar și a organizațiilor precum Cuvinte fără frontiere și PEN America, precum și a editurilor precum Archipelago și Restless Books, printre altele. În timp ce presa independentă susține de mult lucrările în traducere, la fel au făcut venerabilii editori. Pantheon a publicat Yoko Ogawa’s Poliția Memoriei , publicat inițial în Japonia în 1994. Ceea ce pare inițial o serie de dispariții nesemnificative devine o problemă endemică, deoarece obiectele lipsă sunt doar primul val de lucruri care se dizolvă din memoria publică. La 25 de ani de la publicarea sa originală, această fabulă alarmantă capătă o nouă relevanță pentru un public vorbitor de limba engleză. 
Pet de Akwaeke Emezi.Fă-mă lume
Literatura pentru tineri
Animal de companie de Akwaeke Emezi
Uită-te în ambele moduri: o poveste povestită în zece blocuri de Jason Reynolds
Sfinții patroni ai nimicului de Randy Ribay
Treisprezece uși, lupi în spatele lor de Laura Ruby
1919 Anul care a schimbat America de Martin M. Sandler
Pentru a fi în totalitate sinceră, literatura pentru tineri (termenul YA a trecut acum?) Nu este un gen I care, de obicei, este preluat. Cu toate acestea, când mi-am dat seama că autorul unui roman literar ( Apa dulce ) care a stat mult timp pe lista mea de citit este și autorul Animal de companie , finalist pentru literatura pentru tineri, am stat la atenție. Siliți de dorința de a scrie o carte pe care Akwaeke Emezi, care folosește pronumele personale pe care le-ar fi dorit să o citească în adolescență, s-au gândit la ce i-ar putea supăra dacă ar fi adolescent astăzi. Emezi și-a imaginat o lume în care oamenilor li s-a spus că monștrii se presupune că nu există - și totuși un comportament monstruos a persistat. Cum crești ca persoană într-o lume în care oamenii refuză să strige răul pentru ceea ce este? Cu mare tandrețe, Animal de companie pune la îndoială o societate redusă la tăcere prin negare.
