Traduceri , prima dintre cele trei piese de teatru de Brian Friel (1929-2015) constituind Rep. irlandeză e intreaga sezonul din acest an, a fost în opinia autorului său „o piesă despre limbă și numai despre limbă”. De fapt, Friel a simțit că „ar trebui scris în irlandeză”, dar, având în vedere piața, a cedat englezei. Scrisă și prezentată în 1980 la apogeul The Troubles, piesa aduce aproape un secol și jumătate la necazurile anterioare, când britanicii au exercitat un fel de însușire culturală a Irlandei, redenumind orașele locale prin înlocuirea gaelică cu engleză.
Notele utile de producție informează publicul că „personajele irlandeze în Traduceri vorbește limba engleză pe scenă în beneficiul unui public probabil vorbitor de engleză. Cu toate acestea, având în vedere decorul din 1833 Donegal, publicul trebuie să presupună că personajele irlandeze vorbesc limba lor maternă.”
ce a făcut gus în chile
Doug Hughes, care conduce această producție actuală, înlătură problemele încorporate pe care le-a moștenit. „Am ales să nu consider piesa în acest fel”, spune el pentru Observer. „Cred că este o mare oportunitate. Este super inteligent. Ceea ce vreau să laud este faptul că este structurat genial și Friel tratează frumos temele complexe legate de limbaj, colonialism și violență politică. Adunând piesa, el continuă să se instruiască: „Sigur, piesa este despre ocupația britanică, dar trebuie să se preocupe doar de explorarea locurilor întunecate și private ale sufletelor individuale.” Cred că a făcut asta. Are zece roluri grozave. Nu există un rol rău în piesă.”
Două roluri în special – un inginer britanic care admiră limba irlandeză, dar nu o poate vorbi (Raffi Barsoumian) și o fată irlandeză care vrea să învețe engleza pentru a emigra în SUA (Mary Wiseman) – se contopesc într-o scenă de dragoste, minus capcane tradiționale de nimic dulce. „Aceasta este sarcina pe care Friel și-a propus-o”, subliniază Hughes. „Voi spune cu adevărat o erezie aici și voi spune că aș pune această scenă de dragoste pe scena balconului în orice zi. De fapt, prefer să văd această scenă decât scena balconului. Este decizia lui de a face un sport frumos din bariera lingvistică. Scena aceea a fost distractiv de repetat. Întotdeauna am abordat-o cu multă ușurință și plăcere.”
Apoi, este Sarah (Erin Wilhelmi), o fată tânără cu un defect de vorbire care are probleme în a-și spune propriul nume - simbolic, desigur, a pierderii propriei glasuri a Irlandei în fața acestor intrusi britanici.
Decorul este un hambar abandonat, unde limba engleză este predată ilegal de Hugh (Sean McGinley), profesorul de gard viu beat cronic din Baile Beag („Small Town”, un cadru frecvent în piesele Friel). „Însuși faptul că școlile de acoperire în care latină, greacă și irlandeză sunt elementele de bază ale curriculumului este, în sine, un act de afirmare a vieții”, spune Hughes. „Există relatări despre călători prin Donegal la începutul anilor 19 th secolul care raportează că țărănimea era mult mai educată decât nobilimea. Ca urmare a acestor școli – un fenomen subteran pentru cea mai mare parte a timpului – sesiunile școlilor au trebuit să se desfășoare în secret timp de mulți ani.”
Cei doi fii ai lui Hugh – Manus (Owen Campbell) și Owen (Seth Numrich) – nu ar putea fi mai opuși. Infirmul Manus vorbește sfidător irlandeză în fața britanicilor, în timp ce Owen lucrează cu jumătate de normă pentru britanici, oferind traduceri în engleză ale numelor de locuri din Irlanda. „Acest sentiment de limitare și oprimare este cu siguranță o parte a peisajului atunci când luminile se aprind.” spune Hughes. „Dar oamenii, când începe piesa, împing întunericul din viața lor.”
Hughes și Traduceri întoarce-te cu mult înapoi — înapoi la început. „Compania lui Friel tocmai a lansat în premieră piesa la Derry, în Irlanda de Nord, în perioada apogeului The Troubles. Au fost nevoiți să treacă prin puncte de control pentru a ajunge la repetiție. A fost un act politic să-l produc în acel climat.”
Hughes a citit-o imediat și a jucat un rol esențial în organizarea premierei sale din New York din 1981, când era director artistic asociat la un club de teatru Manhattan, pe atunci mai umil, pe East 73. rd Stradă.
„Am făcut campanie pentru drepturile piesei și, în mod surprinzător, le-am obținut”, își amintește el fericit. „Joe Dowling, care lucrase cu Friel la asta, a venit și și-a făcut debutul american.”
Pentru a juca în acea ediție din 1981, Hughes și-a jucat asul: câștigătorul Tony de la Broadway. Și , Barnard Hughes, s-a întâmplat să fie tatăl lui Doug Hughes, dar avea nevoie de convingere. La început, bătrânul Hughes a fost reticent. „Nu știu dacă îmi permit să fac piesa”, a afirmat el. La care fiul său a răspuns: „Nu îți poți permite nu să o facă.'
De la debutul american în urmă cu 42 de ani, Traduceri s-a întors pentru două renașteri pe Broadway — una în 1995 regizată de Howard Davies cu Brian Dennehy și una în 2006 regizată de Garry Hynes cu Alan Cox.
la t căutarea numărului fără fir
„Este de fapt destul de ciudat pentru mine că nu am apucat să fac a Traduceri de-al meu înainte”, recunoaște Hughes puțin timid, adăugând încă o premieră: „Este prima dată când particip la Republica Irlandeză.”
Ofițerii principali ai reprezentantului irlandez vor ocupa megafonul regizoral pentru restul Proiectul Friel . Directorul artistic Charlotte Moore va face Aristocrați ( 11 ianuarie-3 martie ), iar directorul de producție Ciaran O’Reilly va urma Philadelphia, aici vin ( 14 martie-5 mai ).
Hughes se simte ușor mișcat de scrisul lui Friel. „Voi vorbi foarte specific Traduceri : Efortul incredibil pe care l-a făcut pentru a oferi ceva care să permită un discurs în Irlanda care să nu fie confruntător sau plin de ură. A pătruns în ape unde ar fi putut fi o piesă politică. Se ocupă de probleme serioase. Are un fel de politică, dar îmbrățișează atât de mult viața umană. El urmărește o situație brutală și face o muncă artistică. Există o diferență foarte mare aici.
„Mi-ar plăcea ca publicul să fie fascinat de transportul pe care îl oferă într-un fel de moment uitat în timp – și de un fenomen al unei limbi care a existat și care a avut o tradiție uimitoare și bogată abia ținută în viață. Sper, pentru o clipă, să se gândească la modul în care se întâmplă de fapt istoria, că în timp ce oamenii încearcă să mănânce suficient, oamenii încearcă să învețe ceva. Acest Traduceri este bogat în viață. Sunt mândru că producția dezvăluie asta.”
